În septembrie anul trecut, Aeroportul „Delta Dunării” din Tulcea trăia câteva zile cum rar i-a fost dat să trăiască: avioane mari pe platformă, terminal aglomerat și mii de pasageri care veneau din Israel pentru a ajunge apoi, cu autocarele, la Uman, în Ucraina. Pelerinajul hasidic de Rosh Hashanah adusese la Tulcea peste 8.000 de pasageri într-o singură lună, o cifră uriașă pentru un aeroport care, în anii anteriori, se luptase mai degrabă cu lipsa curselor decât cu aglomerația.
Părea, în sfârșit, că Tulcea descoperise o nișă bună. Nu era o cursă regulată, nu era Londra, Roma sau Bruxelles, dar era un flux mare, repetitiv și previzibil, care putea reveni în fiecare toamnă. Pentru aeroport însemna activitate, pentru transportatori însemna curse, iar pentru oraș putea însemna hoteluri ocupate, servicii și bani lăsați local.
Un an mai târziu, imaginea s-a schimbat.
Anul trecut, Tulcea prinsese culoarul perfect
Pelerinii merg în continuare la Uman, în număr mare, la mormântul rabinului Nahman din Breslov. Doar că, în 2026, România îi primește în principal prin Iași, în timp ce Chișinăul a revenit și el serios pe traseu. Tulcea, care anul trecut fusese una dintre soluțiile importante, a rămas de această dată aproape pe margine.
Explicația nu este una singură. În 2025, Tulcea a profitat de o conjunctură favorabilă, după ce traseul tradițional prin Republica Moldova se complicase, iar operatorii au fost nevoiți să caute rapid alternative. Aeroportul tulcean avea un terminal nou, capacitate disponibilă și suficient loc pentru o operațiune de asemenea dimensiuni. Așa a apărut valul de chartere care a umplut, pentru câteva zile, un aeroport obișnuit mai degrabă cu liniștea.
Iașiul e mai aproape, Chișinăul a revenit
Anul acesta însă, Chișinăul a revenit în circuit, iar Iașiul are un avantaj greu de ignorat: este mult mai aproape de Uman. Din Iași până la destinația pelerinilor sunt aproximativ 320 de kilometri, în timp ce din Tulcea drumul este aproape dublu. Când trebuie să muți mii de oameni cu autocarele, să treci frontiera și să respecți un calendar religios strict, câteva ore în minus înseamnă bani, organizare mai simplă și mai puține lucruri care pot merge prost.
Tulcea mai are și problema pe care o vede toată lumea pe hartă. Nordul județului este lipit de zona ucraineană lovită frecvent de drone, iar în ultimele săptămâni au existat din nou alerte și incidente în apropierea frontierei. Riscul de securitate intră firesc în calculele companiilor și ale operatorilor, dar, cel puțin până acum, nu există o confirmare oficială că toate charterele care ar fi trebuit să ajungă la Tulcea au fost mutate exclusiv din acest motiv.
Mai corect spus, Tulcea pierde pe mai multe fronturi deodată: Iașiul este mai aproape, Chișinăul a revenit, iar poziția aeroportului tulcean, care anul trecut a fost un avantaj de conjunctură, anul acesta nu mai convinge suficient.
O oportunitate anuală care se evaporă
Și aici este miza pentru Tulcea. În 2025, aeroportul primise poate cea mai clară dovadă din ultimii ani că poate gestiona un flux mare de pasageri și că poate intra într-un circuit internațional specializat. Pentru câteva zile, părea că se conturează o oportunitate anuală, poate nu spectaculoasă, dar concretă și repetabilă.
Numai că aviația nu trăiește din amintiri. Pelerinii nu au dispărut, zborurile nu s-au împuținat, iar Umanul continuă să atragă zeci de mii de oameni. Doar traseul s-a schimbat.
Anul trecut, Tulcea a fost soluția. Anul acesta, avioanele trec pe lângă ea.
Foto arhiva- pelerini evrei la Aeroportul Delta Dunarii – septembrie 2025
