Ok, victorie. Dar 5 milioane de români care au votat cu Simion rămân pe loc. Nu pleacă nicăieri. Încolonați, încruntați și răbdători. Am scos radicalul din ecuație, dar frustrarea a urcat la puterea a doua.
Cu un Simion întronat lider al opoziției, care își va întări batalioanele de asalt în următorii doi-trei ani, exact când economia românească va fi urcată în trenulețul pentru excursia prin căsuța groazei, cu fantome extra.
Un Simion mai înșelător, care acum a promovat în liga mare a manipulării și propagandei. Revenit de azi în poziția cea mai convenabilă – de critic fără responsabilități. În tribune, cum îi place.
Noi, votanții lui Nicușor, știm ce vrem. Mai ales în București, unde simțim în fiecare zi diferența între ce a fost și ce poate fi. Dar ce vor cei 5 milioane amintiți la început nu știm prea sigur. Răzbunare? Da, dar pe cine și cum? Reforme? Da, dar de care și unde?
Cu cine faci acum reforme și cu cine redresezi economia? Cine e dispus să-și pună pielea pe băț? Cine mai are curaj să conducă, când costurile deciziilor nepopulare sunt imediat capitalizate de cei care nu oferă nicio soluție?
Ce vor face acum PSD și PNL, prinse în menghina propriilor calcule, cu partidele nereformate, confuze, mai degrabă dispuse să fugă în opoziție decât să își asume guvernarea?
Avem aproximativ trei ani în care furia irațională și distrugătoare a acestor 5 milioane trebuie să-și găsească supape. Trebuie să li se dea ocazia să simtă că au fost ascultați, că ”dreptatea” lor, oricare ar fi aceea, a fost cel puțin înțeleasă. Altfel, până la următoarele alegeri, presiunea va deveni explozivă.
Ca-n povestea celor trei purceluși, „big bad wolf” de la răsărit ne-a spulberat deja căsuța de paie și pe cea de lemn. A mai rămas doar căsuța de piatră – o construcție lentă, meticuloasă, dar singura care rezistă.
Nicușor trebuie să fie arhitectul acelei căsuțe. Una rezistentă la vânt, manipulare și apatie. Pentru că anii până la viitoarele alegeri vor trece repede. Iar lupul cel mare deja trage adânc aer în piept