Într-un oraș unde problemele sociale sunt adesea invizibile pentru ochiul public, o armată tăcută formată din 179 de asistenți personali oferă zi de zi sprijin vital persoanelor cu dizabilități grave din Tulcea. Fără reflectoare, fără aplauze – dar cu o dedicare remarcabilă.
Raportul oficial întocmit de Direcția de Asistență și Protecție Socială arată că, în primele șase luni ale anului 2025, acești angajați au dus greul îngrijirii pentru peste 170 de oameni, dintre care 67 sunt copii, mulți cu autism sau sindrom Down. Mai mult, 171 dintre asistenți sunt chiar membri ai familiilor beneficiarilor – o dovadă că grija profundă nu se învață, se simte.
Fără nicio reclamație înregistrată și cu zero abateri disciplinare, sistemul funcționează aproape miraculos într-un domeniu unde vulnerabilitatea este regulă, nu excepție. Cu un salariu de 4.050 de lei și o indemnizație de hrană lunară de 347 de lei, asistenții personali se împart între hrană, igienă, medicație, sprijin emoțional și, uneori, pur și simplu prezență – acel lux rar pentru unii.
Pe perioada concediilor medicale sau de odihnă, 97 de persoane cu handicap grav au primit indemnizația legală în lipsa unor centre de tip respiro – un serviciu esențial care încă lipsește în Tulcea, deși nevoia este acută. Direcția a plătit peste 240.000 de lei pentru a compensa această absență instituțională.
Tulcea are nevoie urgentă de mai mult decât implicare individuală. Are nevoie de servicii moderne de recuperare, centre de zi pentru copii, soluții pentru familii extenuate. Deocamdată, însă, între birocrație și nepăsare, rămâne această rețea de îngeri civili care țin orașul în echilibru.
