Incredibil! Președintele Nicușor a aflat de ”rușinea națională” DJ222N Tulcea–Chilia

Incredibil, dar adevărat. După doar 30 de ani de semnale, scrisori, proteste, petiții, pietruiri, procese, crize, guverne, fonduri pierdute, fonduri promise și, desigur, camioane de piatră turnate cu o pasiune demnă de secolul al XVIII-lea, DJ222N, cunoscut popular drept „rușinea națională pe patru roți”, a ajuns în sfârșit… la urechile președintelui nostru.

Fie-i numele slăvit și fie-i bărbia mereu încordată în fața nedreptăților de infrastructură, căci iată-l pe Președintele Nicușor Dan, într-o postură de o gravitate pătrunzătoare, stând față în față cu deputatul Sergiu Constantinescu. Fotografia postată de domnul deputat – o frescă politică în miniatură – îl surprinde pe președinte într-o concentrare intensă, cu mâinile împreunate în stilul „Gânditorului de la Hamangia care tocmai a aflat de drumurile din județ”.

În fața sa, domnul deputat de Tulcea ,Constantinescu – serios, hotărât, vizibil afectat – expune cazul DJ222N, drumul Tulcea- Chilia, ca pe o descoperire epocală. „Am avut onoarea să discut cu domnul Președinte Nicușor Dan despre o problemă presantă a județului Tulcea”, notează el solemn, adăugând că a cerut încă din februarie CSAT-ului să declare acest drum drept strategic – o rugăminte care, dacă ar fi fost făcută de fiecare dată când s-a promis asfalt, ar fi fost deja tipărită pe hârtie de calendar bisericesc.

Și totuși, omul are dreptate: „Într-o zonă atât de sensibilă, un drum impracticabil poate face diferența între viață și moarte.” Corect. Doar că, în cazul DJ222N, diferența s-a făcut mereu între „peticim și mai peticim”.

Un drum, o epopee: 35 de ani de piatră, praf și promisiuni

Să nu ne prefacem că e prima dată când ni se promite soare pe DJ222N. Drumul ăsta are un CV mai gros decât jumătate din Parlament. Iată, pe scurt, epopeea lui:

• 1990–2011: drum comunal, adică ignorat cu consecvență.
• 2011: devine oficial drum județean. Se schimbă denumirea, nu și starea.
• 2017: e inclus într-un proiect de modernizare cu fonduri UE (40 milioane €!). Intră în scenă Agrodelta, apar vreo 40 de procese. Proiect blocat.
• 2018–2022: tribunale, plângeri, gropi și pietruiri ciclice. Drum de campanie, la propriu și la figurat.
• 2022: războiul din Ucraina îi oferă un dram de demnitate. Devine „rută vitală pentru intervenția armatei”. Se alocă 5 milioane € pentru pietruire de urgență. Lucrarea e făcută de Mega Edil, o firma care n-a lipsit de la nicio „urgență” în Tulcea.
• 2023: se degradează din nou. Șoferii redescoperă conceptul de „off-road rural”.
• 2024: în campanie electorală, drumul e redenumit „proiect de suflet”. Nicio glumă, chiar așa a zis șeful CJ.
• 2025: iar stare de urgență. Alți 3 milioane €. Același drum, aceeași firmă. Același praf.

Dacă începem să măsurăm timpul nu în ani, ci în pietruiri și în „intervenții de urgență”, atunci DJ222N este, fără îndoială, cel mai reabilitat drum nereabilitat din Europa.

Drumul care duce nicăieri. Dar apare peste tot

Și, să fim sinceri: nu credem că mai există vreun jurnalist în Tulcea care să nu fi scris măcar o dată despre acest drum . DJ222N e eternul subiect de avarie. La Tulcea, circulă chiar o vorbă veche: „Când n-ai ce scrie, scrii despre Rostock sau despre DJ222N.”

Așa și cu deputații noștri: când n-au ce inaugura, ce visa, ce poza, ce transmite în direct de la terenul de sport din spatele primăriei, discută cu Președintele – oricare ar fi el – despre DJ222N. Un fel de sport național în Deltă: ping-pongul cu promisiuni.

Și totuși, nimic. Nimic nu se întâmplă. La fiecare patru ani, DJ222N este reambalat cu entuziasm, se îmbracă în hainele noi ale importanței strategice, se unge cu promisiuni și se trimite în misiune de PR electoral. Apoi se întoarce în nămol, obosit și pietruit, ca un soldat înfrânt în războiul cu realitatea.

De-a lungul deceniilor, a fost „prioritate”, „urgență”, „obiectiv strategic”, „cale vitală de evacuare”, „drum spre Europa”, ba chiar „arteră de apărare NATO”. În realitate, a fost și a rămas drumul care duce nicăieri. Dar care apare peste tot.

Un drum care, în fiecare an, înghite milioane de lei și tone de piatră, fără să se sature. Un drum atât de peticit și re-petrecut încât, dacă ar vorbi, ar cere probabil pensie de boală. Un drum despre care știm exact câți bani s-au cheltuit, dar nu putem spune câți kilometri reali de asfalt s-au făcut, pentru că… nu s-au făcut.

DJ222N e o glumă proastă spusă prea des. Un banc prost scris în fonduri publice.

Și poate că, într-o zi, cineva va reuși, cu adevărat, să asfalteze acest drum. Până atunci, însă, rămânem cu poza. Cu gânditorul nostru prezidențial, cu parlamentarul care a mai bifat o audiență istorică, și cu iluzia că, vorbind despre un drum, l-am adus mai aproape. Dar nu l-am adus.

Pentru că DJ222N e ca democrația de duminică: se invocă în campanie, se promite solemn și se uită luni dimineață.

P.S. Probabil vă întrebați ce a zis Președintele.E, hai, că deja ne pierdem în amănunte..