La Sarichioi, pe malul lacului Razelm, o tânără dintr-o familie de legumicultori a ajuns să fie una dintre cele mai respectate voci din agricultura românească. Alina Filip, 35 de ani, a crescut printre morcovi, ceapă și pătrunjel, dar astăzi conduce o fermă de sute de hectare și vorbește deschis despre o problemă pe care autoritățile o evită: de ce România importă legume din Turcia, Olanda sau Egipt în timp ce depozitele fermierilor români sunt pline?
„Nu înțelegem de ce, mai ales că producem curat, cu toate certificările. Am aruncat ceapă pe câmp pentru că nu am avut cui s-o vindem, iar în magazine apăreau legume din străinătate exact în perioada noastră de vârf.”, spune Alina Filip, fermier din Sarichioi, județul Tulcea.
De la fermă de familie la afacere modernă
Afacerea familiei Filip a început acum 25 de ani, cu câteva hectare cultivate manual. Acum, Alina și sora ei coordonează o companie modernă, cu utilaje, depozite frigorifice și capacitate de livrare pe tot parcursul anului.
„Am crescut pas cu pas. N-am moștenit o avere, am moștenit o meserie.”
Ferma produce în principal legume rădăcinoase — morcov, țelină, pătrunjel, ceapă, sfeclă — și furnizează marfă pentru lanțurile de supermarketuri. Totul e controlat, certificat, ambalat profesionist.
Dar succesul tehnic nu mai e suficient: cererea scade, prețurile se prăbușesc, iar importurile cresc. „Avem calitate, avem cantitate, dar nu avem șansă în fața pieței.”
„România are legume, dar nu are respect pentru ele”
Cuvintele Alinei Filip sunt simple, dar au devenit un refren printre fermieri: „România are legume, dar nu are respect pentru ele.”
Deși 2025 a fost unul dintre cei mai buni ani agricoli din ultimul deceniu, mulți producători au vândut sub costul de producție. „Cartoful s-a vândut cu 30 de bani kilogramul, iar costul e aproape 1 leu. E ca și cum am munci degeaba.”
Situația e identică în Galați, Dâmbovița, Bihor. În fiecare depozit stau tone de legume românești nevândute, în timp ce rafturile magazinelor afișează mândru produse „din UE”.
Generația care nu mai vrea să plece de la țară
Spre deosebire de mulți tineri care au lăsat agricultura în urmă, Alina Filip a rămas. A studiat, s-a întors acasă și a decis să schimbe regulile jocului.
Pentru ea, legumicultura nu e doar o afacere, ci o promisiune: „Să demonstrăm că poți trăi decent muncind pământul.”
Ea vorbește despre legume cu identitate — produse care spun cine le-a crescut, de unde vin, și ce înseamnă munca din spatele lor. „Consumatorul trebuie să știe povestea legumei, nu doar prețul.”
Tulcea, pământ cu oameni încăpățânați
În Dobrogea, unde soarele usuca, dar apa e scumpă, legumicultorii ca Alina Filip sunt o raritate. Își asumă riscuri mari, dar și o misiune: să demonstreze că agricultura românească nu e condamnată.
„Noi nu vrem favoruri. Vrem doar corectitudine. Dacă produc legume bune, vreau să le văd pe rafturile din România.”
Și, probabil, de aceea vocea ei se aude tot mai des — nu doar în Tulcea, ci în toată țara. Pentru că, uneori, o întrebare spusă la timpul potrivit poate schimba mai mult decât o mie de rapoarte.
” de ce România importă legume din Turcia, Olanda sau Egipt în timp ce depozitele fermierilor români sunt pline?”
E cererea si oferta. se numeste capitalism.
Perfect…țăranii români au disparut, trebuie să piară și fermierii români, fiindcă…”cererea si oferta se numesc capitalism” ! Atât ne duce capup, tipic pollticianului român,”de cumetrie”, proaspăt parvenit! Deci…mâncați legume din Turcia și Olanda, crescute cu pipeta!
Perfect…țăranii români au disparut, trebuie să piară și fermierii români, fiindcă…”cererea si oferta se numesc capitalism” ! Atât ne duce capup, tipic pollticianului român,”de cumetrie”, proaspăt parvenit! Deci…mâncați legume din Turcia și Olanda, crescute cu pipeta!