Mutare spectaculoasă în sistemul Apelor Române, una dintre acele povești rare în care ascensiunea fulgerătoare nu vine la pachet cu privilegii, mașină de serviciu sau salarii astronomice.
Marius Pavel, un jurist discret de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Tulcea, a fost numit pe 25 noiembrie director general adjunct al Administrației Naționale Apele Române, iar pe 26 și-a început oficial treaba – fără fanfară, fără declarații politice și, culmea, fără să știe exact ce salariu va avea.
Ce a descoperit? Că funcția de „numărul 2” în Apele Române vine cu doar 11.500 lei brut, adică cu aproximativ 2.000 de lei mai mult decât câștiga la Tulcea. „Și eu am rămas surprins… mi-au picat plombele, ca să zic așa”, povestește el în discuția purtată cu redacția.
„Nu e nicio aventură. E doar muncă.”
Deși numirea lui a stârnit deja întrebări și bârfe – „cine îl ține în brațe?” –, Marius Pavel își explică simplu promovarea: a lucrat intens la redactarea unor acte normative, inclusiv la modificări pe Legea Apelor și la Ordonanța 52, iar „planetele s-au aliniat” când ministerul i-a propus oficial postul. „Sunt o persoană discretă, nu sunt genul să mă bat cu pumnul în piept”, spune el.
În noua poziție va coordona domenii sensibile – hidrologie, poluări, resurse de apă, comunicații între structurile naționale – adică zone în care, după cum recunoaște, are experiență și știe „cu ce se mănâncă”.
Un director adjunct cu… grija chiriei
Dacă te-ai aștepta ca un astfel de post să vină cu beneficii consistente, realitatea e mai degrabă amar-ironică.
Mutarea la București îl împinge pe noul director adjunct în situația în care speră să prindă o garsonieră de serviciu, altfel cheltuielile îl pot doborî: „Nu am cum să-mi plătesc chiria și întreținerea din salariul ăsta. Dacă nu se mișcă ceva, mă întorc.”
Bonusuri nu există, contractul colectiv e blocat, iar singurele beneficii suplimentare sunt norma de hrană de 347 de lei și încă un 15% care oricum nu se acordă în prezent.
Un tulcean ajuns în vârful ANAR – fără artificii, fără protecții, fără privilegii
Ceea ce face povestea lui Marius Pavel cu adevărat atipică este exact lipsa spectaculosului financiar. Un om care urcă într-o funcție națională, dar fără să câștige mai mult, fără avantaje, fără rețele controversate – ba chiar pregătit să se întoarcă dacă traiul din Capitală îl depășește.
„Nu se întâmplă în fiecare zi ca un tulcean să ajungă director adjunct la Apele Române”, i se spune în discuție. „Da… asta e”, răspunde el, cu un calm aproape dezarmant.

La banii ăia, postul nu prezenta interes. De aia a ajuns acolo un om de la marginea țării, pe un salariu modest, pe un post unde trebuie să livrezi rezultate palpabile, ceea ce chiar presupune să știi ce faci. Dacă era vorba de un salariu baban, sigur se planta un sinecurist acolo, cumătru cu cine trebuie…