În limbajul curent, termenii „brevet”, „marcă înregistrată” și „drept de autor” sunt adesea folosiți unul în locul celuilalt, ca și cum ar desemna același lucru: protecția unei idei sau a unei creații. În realitate, potrivit Libertatea, aceste noțiuni aparțin unor ramuri diferite ale proprietății intelectuale, se obțin prin proceduri diferite, protejează lucruri diferite și au durate de valabilitate diferite.
Proprietatea intelectuală se referă la ansamblul drepturilor legale care protejează creațiile minții umane, respectiv invenții, opere literare și artistice, simboluri, denumiri și imagini folosite în comerț. Sub această umbrelă se disting două mari familii: proprietatea industrială și dreptul de autor (copyright). Prin păstrarea unui echilibru între interesele inovatorilor și interesul public, sistemul de proprietate intelectuală urmărește să creeze un mediu în care creativitatea și inovația să poată prospera.
Instituții separate pentru ramuri diferite ale proprietății intelectuale
În România, proprietatea industrială, care include brevetele de invenție, mărcile și desenele sau modelele industriale, este gestionată de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM). Dreptul de autor, care protejează operele literare, artistice și științifice, este reglementat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe și supravegheat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA). Această separare instituțională reflectă exact separarea de fond dintre cele trei concepte, fiecare protejând o categorie diferită de creație, prin mecanisme juridice diferite.
Brevetul protejează ideea tehnică, nu identitatea unui brand
Brevetul, sau patentul, este actul juridic prin care statul acordă unui inventator sau unei organizații dreptul exclusiv de a produce, folosi sau comercializa o invenție, pentru o perioadă limitată de timp. Nu protejează identitatea unui brand, ci ideea tehnică sau funcțională din spatele unui produs, proces sau dispozitiv. Titularul unui brevet poate decide cine are voie să fabrice sau să folosească invenția și poate percepe redevențe celor cărora le cedează acest drept. Fără protecție prin brevet, orice concurent ar putea copia o invenție, ceea ce ar descuraja investiția în cercetare și inovație.
Cel mai comun tip, brevetul de invenție, este acordat pentru invenții care produc un rezultat util – produse, procese, mașini, compoziții de materiale sau îmbunătățiri ale unor invenții existente. Este și cel mai dificil de obținut, deoarece oficiul de brevete impune specificații tehnice riguroase. Odată acordat, poate fi menținut până la 20 de ani, după care invenția intră în domeniul public, potrivit Legii nr. 64/1991.
O schimbare importantă a avut loc la 1 septembrie 2024, când a devenit operațional brevetul unitar, acordat de Oficiul European de Brevete (OEB). Avantajul acestui sistem este că nu mai trebuie îndeplinite cerințe naționale de validare separate. România este al 18-lea stat european care a ratificat acordul privind Curtea Unică în materie de Brevete (CUB), care soluționează litigiile legate de încălcarea și validitatea brevetelor europene și a celor cu efect unitar în statele participante.
Pe lângă brevetul național, european și unitar, OSIM oferă și alte titluri de protecție. Modelul de utilitate, numit și „micul brevet”, are o procedură mai rapidă și mai ieftină și o durată de 6 ani de la data depozitului, cu posibilitate de reînnoire pentru încă doi ani, potrivit Legii nr. 350/2007. Certificatul complementar de protecție (CCP) extinde durata unui brevet exclusiv pentru medicamente sau produse de protecție a plantelor, din cauza perioadei lungi necesare obținerii autorizațiilor de punere pe piață. Desenele și modelele industriale protejează doar aspectul exterior sau estetica unui produs, nu funcționalitatea tehnică, iar protecția inițială de 5 ani poate fi reînnoită succesiv până la un maxim de 25 de ani.
Marca înregistrată distinge produsele unei companii de ale concurenței
Marca înregistrată poate fi orice semn – cuvinte, nume de persoane, desene, litere, cifre, culori, elemente figurative, forma produsului sau ambalajului, chiar sunete – cu condiția să distingă produsele sau serviciile unei companii de cele ale altor companii și să fie reprezentată clar în Registrul mărcilor. Orice persoană fizică sau juridică poate înregistra o marcă, iar înregistrarea la OSIM oferă protecție doar la nivel național, potrivit osim.ro. Baza legală este Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, modificată prin Legea nr. 112/2020.
Virgula Nike (Swoosh), arcadele aurii ale McDonald’s sau mărul mușcat al Apple sunt exemple clasice de mărci recunoscute instant. Perioada de valabilitate a unei mărci este de 10 ani de la data depunerii cererii și poate fi reînnoită pe oricâte perioade de 10 ani, cu condiția plății taxelor. Nu se pot înregistra ca marcă termenii pur descriptivi, sloganele de uz comun, termenii generici, denumirile scurte folosite în sport, termenii înșelători și simbolurile sau steagurile naționale; în majoritatea jurisdicțiilor, nici culorile în sine nu pot fi înregistrate ca marcă.
Înregistrarea unei mărci la OSIM oferă certitudinea desfășurării unei activități legale, dreptul exclusiv de folosire pe teritoriul României și protecție împotriva copierii numelui sau logo-ului. Titularul obține control deplin asupra mărcii, poate cere anularea mărcilor identice sau similare și are prioritate în caz de conflict între denumiri comerciale. O marcă înregistrată transmite clienților și partenerilor încredere și profesionalism.
Dreptul de autor (copyright) este una dintre cele mai vechi protecții legale pentru munca creativă și proprietatea intelectuală. Termenul se referă la dreptul exclusiv pe care legea îl acordă autorului unei opere originale asupra creației sale.