Există în România un drum pe care autoritățile l-au trecut în calculele pentru evacuarea populației în cazul unei situații provocate de războiul din Ucraina. Numai că, într-o zi obișnuită, fără război și fără evacuare, drumul este atât de degradat încât oamenii își rup mașinile pe el. Se numește DC2 și leagă, pe uscat, Sulina de Cardon și mai departe de C.A. Rosetti, una dintre cele mai izolate comune ale Deltei Dunării și ale țării.
Pe porțiunea Cardon–Sulina, vegetația a intrat peste carosabil, crengile lovesc și zgârie mașinile, două autoturisme abia mai pot trece unul pe lângă altul, iar gropile îi obligă pe șoferi să aleagă nu partea bună a drumului, ci partea ceva mai puțin rea. Un localnic care a semnalat situația spune că pe aici circulă oamenii din zonă, dar și mașini ale Poliției, Poliției de Frontieră și administrației. Când trebuie să ajungi urgent la Sulina, alternativa nu este un drum ocolitor cu 20 de kilometri mai lung. În Delta Dunării, uneori alternativa este apa. Iar asta schimbă puțin perspectiva asupra unei banale gropi.
Drumul pe care statul l-a lăsat în grija comunelor
DC2 are o istorie administrativă care explică o parte din impasul de astăzi. Până în 2001, traseul Ilganii de Jos–Partizani–Gorgova–Sulina–C.A. Rosetti era clasificat drept drum județean, DJ 222D. Prin Hotărârea Guvernului nr. 379 din 11 aprilie 2001, cei 83 de kilometri au fost trecuți în categoria drumurilor comunale și au primit indicativul DC2. Pe hârtie, a fost o reclasificare. În practică, responsabilitatea pentru un traseu dificil, într-unul dintre cele mai complicate teritorii din România, a coborât către administrații locale cu bugete mici.
Sulina și C.A. Rosetti nu sunt administrații care pot scoate, la nevoie, milioane de lei pentru refacerea unui drum construit pe terenurile fragile și nisipoase ale Deltei. Au existat totuși intervenții. În 2006, Guvernul a alocat un milion de lei pentru consolidarea podului peste Canalul Cardon și a drumului de legătură DC2 Sulina–C.A. Rosetti. Problema nu a dispărut însă, iar în anii care au urmat degradarea a continuat să înainteze, în timp ce soluția definitivă s-a mutat dintr-un dosar în altul.
Antonel Pocora, primarul comunei C.A. Rosetti, ține să facă o distincție importantă. Comuna sa are în derulare un proiect prin Programul „Anghel Saligny” pentru modernizarea a 3,71 kilometri din DC2, în valoare totală de aproximativ 5,56 milioane de lei, dar acel proiect nu privește porțiunea care provoacă acum cele mai multe probleme.
„Acel 3,7 kilometri pe Anghel Saligny este în interiorul comunei, de la C.A. Rosetti spre Cardon, un tronson, deci n-are nicio legătură cu drumul Cardon–Sulina. Că acolo e buba. Cea mai gravă și cea mai urâtă este tronsonul Cardon–Sulina, care este pe teritoriul administrativ al orașului Sulina”, spune Pocora.
Cu alte cuvinte, la un capăt al DC2 există astăzi o investiție. „Buba”, cum îi spune primarul, începe mai departe, între Cardon și Sulina.
Nu Delta ține drumul pe loc. „Problema e alta: banii”
În jurul DC2 circulă de ani buni explicația potrivit căreia drumul nu poate fi modernizat pentru că se află în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Povestea are și rădăcini mai vechi. În anii 2000 au existat controverse privind lucrări pe alte porțiuni ale DC2, inclusiv proiectul Sulina–Plaja Sulina, în jurul căruia au apărut discuții despre avizele de mediu și utilizarea fondurilor europene. Este însă un alt tronson și o altă investiție.
Regimul Deltei este, evident, special, iar orice lucrare serioasă presupune avize, condiții de mediu și soluții tehnice adaptate zonei. Nu există însă o interdicție generală care să facă imposibilă repararea sau modernizarea DC2. Dovada este chiar proiectul C.A. Rosetti–Cardon, finanțat prin „Anghel Saligny”.
Mai există însă o complicație. Antonel Pocora spune că, în urma unor lucrări cadastrale realizate pentru ARBDD, inclusiv tronsonul Cardon–Sulina ar fi fost intabulat în patrimoniul Rezervației, deși este drum comunal clasificat prin hotărâre de Guvern. Primarul nu vede nici aici marele obstacol.
„Asta e rezolvabilă. Se face o cerere de rectificare la OCPI. (…) Problema e alta: banii. Fonduri. Cine investește? Cine face drumul? Sulina se plânge că nu are bani. Consiliul Județean zice că n-are bani. Nici nu mai știu unde sunt banii.”
Aici începe, de fapt, povestea care explică de ce DC2 arată astăzi astfel. Pentru că bani pentru repararea lui s-au cerut. Nu o dată, ci de două ori, iar în ambele cazuri autoritățile din Tulcea au ajuns până la un proiect de Hotărâre de Guvern.
Două încercări la București. Același răspuns: nimic
Războiul început de Rusia în Ucraina a schimbat brusc importanța unor drumuri despre care Bucureștiul probabil auzise foarte puțin. După restricțiile de navigație apărute pe brațul Chilia, în 2022, autoritățile din Sulina și C.A. Rosetti au ajuns la concluzia că DC2 trebuie reparat urgent. Raportul oficial al Prefecturii Tulcea enumera motive foarte concrete: aprovizionarea populației cu alimente și mărfuri, transportul persoanelor vulnerabile și intervențiile în cazul urgențelor medicale.
S-a calculat și costul: 6,225 milioane de lei. Trei milioane erau necesare pentru porțiunea Sulina–pod Canal Cardon, iar 3,225 milioane pentru partea dinspre C.A. Rosetti. A fost întocmit un proiect de Hotărâre de Guvern, iar documentele au plecat la Ministerul Dezvoltării. De acolo, povestea se termină într-o formulare administrativă care poate funcționa uneori ca un certificat de deces pentru proiectele publice: „n-a fost promovat”. Raportul Prefecturii nu explică de ce.
Antonel Pocora își amintește momentul într-un limbaj mai puțin birocratic: „Noi credeam că ne pune Dumnezeu mâna-n cap și nu s-a întâmplat nimic. Au venit alegerile, au trecut, la revedere, caz închis.”
Primarul spune că demersurile începuseră încă din 2021, că administrația din C.A. Rosetti ceruse sprijin inclusiv de la Compania Națională de Investiții și că reprezentanții comunei ajunseseră în audiență la Ministerul Lucrărilor Publice. Când proiectul de Hotărâre de Guvern a început să prindă formă, au crezut că au trecut hopul. „Eram așa de fericiți de nu mai știam de noi. Vai de capul nostru! Bătaie de joc! Sincer, nu ne bagă în seamă nimeni”, spune Pocora.
Doi ani mai târziu, DC2 reapare în documentele statului, de data aceasta într-un context și mai serios. Prefectura Tulcea nota în raportul pentru 2024 că, într-un scenariu în care populația comunei C.A. Rosetti ar trebui evacuată din cauza situației generate de războiul din Ucraina, deplasarea terestră către Sulina s-ar putea face pe acest drum. Instituția adăuga însă două precizări deloc liniștitoare: circulația s-ar desfășura „în condiții foarte dificile”, iar DC2 se afla deja într-o „stare avansată de degradare”.
Autoritățile au făcut din nou calculele. Între timp, factura urcase la 8,188 milioane de lei: 3,681 milioane pentru Sulina–Cardon și 4,507 milioane pentru C.A. Rosetti–Cardon. Un nou proiect de Hotărâre de Guvern a plecat către Ministerul Dezvoltării, iar finalul a fost identic cu cel din 2022: „n-a fost promovat”. Nici de această dată raportul oficial nu explică motivul.
În numai doi ani, așadar, același drum fusese declarat necesar pentru aprovizionarea unei populații izolate, pentru intervențiile medicale și, în cele din urmă, pentru evacuarea oamenilor într-o eventuală situație provocată de războiul aflat la câțiva kilometri de granița României. Statul a calculat de două ori cât ar costa reparațiile și de două ori banii nu au venit.
Un drum strategic spre o comună care se golește
Există și o explicație mai puțin scrisă prin rapoarte. C.A. Rosetti se depopulează. Antonel Pocora spune că întreaga comună mai are astăzi aproximativ 650 de locuitori, față de circa 1.200 în 2011. Privită de la București, cifra poate deveni chiar argumentul împotriva unei investiții: sunt puțini oameni, există alte drumuri, alte localități, alte priorități. Numai că izolarea funcționează invers. Cu cât o comunitate este mai mică și mai greu accesibilă, cu atât singura ei legătură terestră devine mai importantă pentru cei care au rămas.
Iar pe DC2 nu circulă numai cei aproximativ 650 de locuitori. „Până la urmă și armata circulă pe el. Și ăștia cu salubritatea trebuie să ajungă să ia containerele de gunoi, deși e dezastru. Dezastru!”, spune primarul. Mai sunt polițiștii, polițiștii de frontieră, administrația, serviciile publice și oamenii cu domiciliul în Sulina care au case, terenuri sau moșteniri în comuna C.A. Rosetti. Unii continuă să încerce drumul. Alții au renunțat. „Unii mai vin, dar unii au abandonat că au distrus mașinile”, spune Pocora.
Și aici apare poate cea mai simplă parte a întregii povești. Marea reabilitare a DC2 înseamnă milioane de lei, documentații, cadastru, avize de mediu și o decizie clară asupra instituției care pune efectiv banii. Dar ceea ce se vede astăzi în imaginile trimise de oamenii din zonă nu ține numai de marea infrastructură. Vegetația poate fi tăiată, crengile pot fi îndepărtate, gropile pot fi reparate provizoriu, iar platforma drumului poate fi menținută circulabilă. Pentru asemenea lucrări de întreținere nu este nevoie să apară încă o Hotărâre de Guvern și nici să se inventeze un nou program european.
În asta stă, până la urmă, absurdul DC2 Cardon–Sulina. În 2001, statul a transformat un drum județean într-un drum comunal. În 2022 a constatat că este necesar pentru aprovizionare și urgențe medicale. În 2024 l-a pus în calculele pentru evacuarea populației într-o eventuală situație provocată de războiul de la graniță. În 2026, oamenii fotografiază crengile intrate peste carosabil și gropile printre care încearcă să-și strecoare mașinile.
DC2 Cardon–Sulina nu duce spre un mare oraș și nu deservește milioane de oameni. Probabil nu va apărea niciodată într-o reclamă despre autostrăzile României. Duce spre câteva comunități așezate la marginea hărții, într-un loc în care distanțele nu se măsoară doar în kilometri.
Acolo, un drum prost nu înseamnă neapărat că ajungi cu douăzeci de minute mai târziu. Uneori înseamnă că s-ar putea să nu mai ajungi deloc.
PS. Știm, acest articol nu le spune nimic nou celor din Sulina, Cardon, C.A.Rosetti. Articolul e pentru ceilalti , din aceasta Românie de mileniul 3 . Distribuiți să afle toată lumea.
Foto-video – Doru Dobrica FB
