Duelul liceelor de top: Moisil vs. Spiru – o luptă pentru inima și mintea elevilor tulceni

Într-un oraș aparent liniștit ca Tulcea, unde istoria se împletește cu geografia iar Dunărea desenează conturul unei comunități în continuă transformare, se desfășoară an de an un spectacol discret dar decisiv: competiția dintre cele două licee de elită ale județului. Colegiul Național „Spiru Haret” și Liceul Teoretic „Grigore Moisil” nu sunt doar niște clădiri cu clase, profesori și cataloage. Sunt două universuri educaționale distincte, cu filosofii proprii, cu moduri diferite de a vedea școala, viitorul și ceea ce înseamnă „a învăța”.

Pentru sute de elevi de clasa a VIII-a, acest moment de alegere este unul al maturizării timpurii. În spatele unei decizii aparent administrative – „unde mă duc la liceu?” – se ascunde o întreagă serie de întrebări: cine vreau să devin? Ce fel de mediu mă va ajuta să cresc? Vreau tradiție sau inovație? Stil sever sau atmosferă prietenoasă? Să concurez sau să colaborez?

Cei doi poli educaționali atrag în fiecare an profiluri similare de elevi – pasionați de științe exacte și limbă română deopotrivă, interesați de biologie și filosofie, atrași de tehnologie dar și de reflecție critică. Aici începe dilema. Pentru că ambele licee livrează performanță. Ambele oferă medii de învățare stimulante. Și ambele promit ceva mai mult decât educație: o experiență de viață. Să le cunoaștem așadar, direct din culise, prin vocile celor care le conduc.

Florin Anastasiu, director ”Spiru Haret”:

„Nu suntem în business cu etichete lucioase. Noi facem școală. Serios, constant, fără fumigene.”

„Nu ne-a plăcut niciodată întrebarea aia clasică cu ‘de ce la voi și nu la ceilalți?’… pentru că, sincer, nu suntem într-un pitch de vânzare. Noi vorbim despre ce facem, nu despre ce nu fac alții. Poate că uneori pare că suntem mai rezervați sau mai ‘old school’ în promovare, dar preferăm să rămânem autentici. Mai bine să afli cine suntem cu adevărat, decât să vinzi ambalaj și să livrezi ceva incert.

Spiru Haret nu e doar o clădire frumoasă din centru – e un loc unde performanța se clădește zi de zi. Avem un blazon, da, dar ăla nu e doar decor. E responsabilitate. Primim elevi din toate mediile – și da, nu doar olimpici, ci și copii care poate n-au avut cele mai spectaculoase note în gimnaziu, dar care aici înfloresc. Iar când vezi că toți termină cu Bacul luat, îți dai seama că rigoarea funcționează.

Oferta noastră e clară și diversă – de la mate-info (unde avem și clasă intensivă de informatică, unică în județ), până la științe, filologie, engleză intensivă. Fiecare elev are șansa să testeze, să se răzgândească, să-și găsească drumul. E ca un traseu cu mai multe ramificații, nu o alee cu o singură direcție.

Și nu vorbim doar de dotări, dar dacă tot suntem aici – patru cabinete IT, unul făcut cu sprijin de la un program de cooperare japonez, table inteligente în fiecare sală, laboratoare, bibliotecă funcțională. Dar cel mai important e ce facem cu ele. Aici elevii nu doar „consumă” educație. Ei o trăiesc. Reviste scrise de ei, cluburi de dezbateri, robotică, sport, cor, proiecte reale. Nu e despre bifat activități pentru raport. E despre ce rămâne în ei după ce pleacă acasă.

Și da, avem și bursieri sociali, mulți. Copii care vin din familii în care orice șansă e câștigată cu muncă. La noi nu e loc de superficialitate – nici în evaluare, nici în valori. Spiru nu e un loc „cool” doar pentru că ai auzit de el. E un loc în care te construiești. Dacă vii doar pentru că ‘merge gașca’, poate pierzi tocmai ce te-ar putea defini pe tine, nu pe grup. Vino dacă simți că aici e locul unde te poți depăși, nu unde vrei doar să reziști patru ani.”

Camelia Ivanov, directoare ”Grigore Moisil”:

„La Moisil, copilul nu e un dosar cu medii. E un om cu o poveste. Și nouă ne pasă de ea.”

„Ce ne definește? E simplu. Aici, elevii nu sunt ‘beneficiari de proces educațional’ – sunt oameni. Îi știm pe nume, știm ce-i macină, ce-i entuziasmează, ce planuri au. Atmosfera e una caldă, și crede-mă, într-o lume cu tot mai multă presiune, contează enorm ca școala să fie un loc unde te simți acceptat. Nu cocolit, nu menajat, dar nici tratat cu indiferență birocratică.

Performanțele? Da, le avem. Suntem constant pe primul loc în județ – iar elevii noștri ajung an de an la faze naționale, mai ales la mate și informatică. Dar nu facem paradă din asta, pentru că în spatele fiecărei reușite e un copil care a fost susținut, nu împins din spate. Asta e diferența.

Avem mate-info, științe ale naturii, sociale, clase cu engleză intensivă. Și mai important: avem flexibilitate. Elevii aleg ce vor la CDS, decid în ce proiecte se implică. Ne consultăm cu ei, îi tratăm ca parteneri în procesul educațional. E altă dinamică – una care le dă încredere, dar și responsabilitate.

Pe lângă ore, punem accent pe activități reale, nu doar pe ‘proiecte la mapă’. Avem cluburi de robotică de la clasa a V-a până la a XII-a, sport făcut la nivel serios, voluntariat, parteneriate europene, schimburi de experiență. Avem chiar și teren de fotbal cu iarbă artificială, pentru că da, mișcarea contează. Și avem uniformă, dar una simbolică – un tricou bleumarin, simplu, cu sigla liceului. Nimic rigid, doar un mic semn că facem parte din aceeași echipă.

Eu am fost elevă la Spiru – am amintiri frumoase și respect pentru acea școală. Dar la Moisil am construit ceva nou, de jos, fără să ne bazăm pe brand, ci doar pe muncă și pe consecvență. Suntem o comunitate vie, unde fiecare copil e privit ca o miză, nu ca o statistică. Pentru unii, Spiru e alegerea potrivită. Pentru alții, e Moisil. Important e ca elevii să ajungă acolo unde pot fi ei înșiși – și în același timp, versiunea lor cea mai bună.”

Știință vs. uman? Competitivitate vs. colaborare? Istorie vs. inovație?

În realitate, cele două licee nu sunt în conflict – sunt în contrast. Moisilul își asumă o poziție de școală modernă, flexibilă, apropiată de elev, unde accentul cade pe comunicare, colaborare, libertate de alegere. Spiru rămâne bastionul academic, cu standarde înalte, atmosferă mai riguroasă, dar cu performanțe susținute și dotări de top.

În spatele cifrelor și declarațiilor se ascunde însă aceeași dorință: formarea unor tineri pregătiți nu doar pentru examene, ci pentru viață. Liceul e o treaptă, dar și o rampă. Iar în Tulcea, ai cel puțin două moduri autentice de a o urca.

Concluzia? Un duel, dar fără victime. Doar alegeri bune.

Spiru Haret sau Moisil? Este o alegere subiectivă, într-un context obiectiv de excelență. Două instituții cu viziuni diferite, dar complementare. Tradiție versus inovație, rigoare versus comunitate, elitism academic versus umanism aplicat.

Spiru e genul de profesor bătrân și rasat care-ți spune povești despre cum a fost la școală în anii ’70, dar apoi te trimite la faza națională fără milă. Moisil e profa tânără care zâmbește larg, dar îți cere un eseu cu referințe academice până luni dimineață. Spiru îți zice „îți dau timp să devii cine vrei”. Moisil îți șoptește „viitorul e acum, apucă-l.” Ambele licee îți pot da instrumentele să devii orice: doctor, scriitor, cercetător, filosof, sau – Doamne ferește – influencer educațional. Dar alegerea nu e despre care liceu e „mai bun”. E despre ce vrei tu să devii în următorii patru ani.

Părinții nu aleg între bine și rău. Aleg între două tipuri de bine. Iar elevii? Elevii să aibă norocul să meargă acolo unde vor fi provocați, ascultați, și mai ales, formați ca oameni. Și dacă Descartes ar avea cont de Instagram, probabil că și el s-ar întreba: să dăm follow la rațiune sau la emoție?

Acesta nu este un final. Este doar un nou înspăimântător și frumos început..

P.S. – A, și încă ceva, așa de final, ca o tușă fină pe o acuarelă de calitate: și directorul de la Spiru, și directoarea de la Moisil, și subsemnatul, și copiii noștri – toți am terminat liceul la „Spiru” – Liceul de matematică-fizică „Spiru C. Haret”, așa cum se numea pe atunci, când, da, dinozaurii mai umblau încă pe Pământ