Cu un an înainte de căderea regimului comunist, Securitatea avea 94 de angajați în județul Tulcea. Cei mai mulți erau bărbați, iar efectivul plasa Tulcea în partea de jos a clasamentului național, potrivit datelor din arhiva fostei Securități, făcute publice de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Situația prezentată de CNSAS este cea existentă la 24 septembrie 1988 și oferă o imagine asupra dimensiunii aparatului de Securitate cu aproximativ un an înainte de Revoluția din decembrie 1989. La nivelul întregii țări, Departamentul Securității Statului avea 14.629 de angajați.
Tulcea avea 94 de cadre de Securitate
În Inspectoratul Județean de Securitate Tulcea erau încadrate 94 de persoane: 78 de bărbați și 16 femei. Județul se afla astfel imediat sub pragul de 95 de cadre și avea un aparat considerabil mai mic decât media celor 40 de județe, care era de aproximativ 132 de angajați.
Tulcea avea totuși mai mulți angajați ai Securității decât Botoșani, unde erau 93, Vrancea și Harghita, cu câte 91, Bistrița-Năsăud, cu 82, Giurgiu, cu 81, Călărași, cu 78, și Ialomița, unde erau 76.
Diferența față de județele aflate în fruntea clasamentului era uriașă. Constanța, județ vecin și unul dintre punctele strategice ale României comuniste, avea 285 de cadre, de peste trei ori mai multe decât Tulcea. Timiș avea 271, iar Prahova 261. Municipiul București era detașat, cu 557 de cadre în structura teritorială.
Ce făcea Securitatea în teritoriu
La nivel național, structurile teritoriale ale Securității aveau 5.869 de angajați, dintre care 5.312 lucrau în cele 40 de județe, iar 557 în București. Aparatul local era cel prin care regimul comunist își desfășura o parte importantă a activităților de supraveghere și control.
Structurile teritoriale aveau atribuții în mai multe domenii. Serviciile I desfășurau activități similare Direcției I din aparatul central, care urmărea evoluțiile politice, sociale și culturale și persoanele sau grupurile considerate ostile regimului. Alte structuri se ocupau de contrainformații economice, inclusiv de supravegherea fabricilor, uzinelor, combinatelor și IAS-urilor.
Securitatea dispunea și de structuri specializate în interceptarea convorbirilor și ascultarea discuțiilor, filajul persoanelor urmărite și controlarea corespondenței. În județe existau inclusiv structuri pentru verificarea scrisorilor și coletelor în cadrul oficiilor poștale.
Peste 14.600 de angajați în întreaga țară
În septembrie 1988, întregul aparat al Securității număra 14.629 de angajați. Dintre aceștia, 6.023 făceau parte din aparatul central, 2.737 din Trupele de Securitate, iar 5.869 lucrau în structurile teritoriale.
Cifra totală includea și aproximativ 1.200 de angajați civili, fără grade militare. Aceștia lucrau în domenii precum întreținerea tehnicii operative, laboratoare foto-chimice, transport, telecomunicații, construcții, tipografie, administrație și secretariat.
Femeile reprezentau o minoritate în aparatul Securității: 2.297 din cei 14.629 de angajați, adică 15,7%. În structurile teritoriale lucrau 1.089 de femei, iar accesul lor la conducere era extrem de redus.
În cazul Tulcei, cele 16 femei reprezentau aproximativ 17% din efectivul Inspectoratului Județean de Securitate, restul de 78 de cadre fiind bărbați.
