Conceptul de „doula a morții” se inspiră din tradiția doulelor care asistă femeile în timpul sarcinii și nașterii, oferind sprijin emoțional și practic fără a interveni medical.
Potrivit Mediafax, rolul unei doule a morții este să însoțească persoanele aflate în faze terminale ale vieții, dar și familiile acestora, ocupându-se de aspecte emoționale, psihologice și organizatorice. Aceasta nu înlocuiește medicii sau psihologii, ci completează îngrijirea, fie la domiciliu, fie în spital.
Activitate variată
Activitatea unei astfel de persoane este variată: poate ajuta pacienții să își confrunte temerile, să își organizeze ultimele dorințe sau să planifice detalii precum funeraliile. De asemenea, oferă sprijin familiilor în perioada de doliu și se ocupă de lucruri practice, de la organizare la gesturi simple de ajutor cotidian. Specialiștii subliniază că esența acestei profesii este prezența constantă și capacitatea de a asculta fără a judeca.
Recunoaștere internațională
În Statele Unite, Marea Britanie sau Canada, profesia de „death doula” este deja cunoscută și, în unele cazuri, integrată în sistemele medicale. Există cursuri, certificări și chiar recunoaștere în spitale. Conceptul a început să fie prezent și în cultura populară, inclusiv în seriale TV cu teme medicale contemporane.
Provocări în Italia
În Italia, profesia este la început de drum și nu este reglementată clar. Există persoane care practică acest rol, uneori sub denumiri precum „doula a trecerii”, însă numărul lor este redus. Activitatea poate fi exercitată în baza legislației privind profesiile nereglementate, dar lipsa unui cadru clar generează scepticism. Specialiștii consideră că rolul acestor persoane poate fi important pentru a combate izolarea în care ajung adesea bolnavii sau vârstnicii. Subiectul morții rămâne însă dificil și adesea evitat, ceea ce face ca profesia să fie privită cu rezerve.
Contextul din România
În România, conceptul de „doula a morții” există, dar nu este recunoscut ca profesie distinctă și nici reglementat oficial. Rolul este preluat parțial de voluntari, consilieri în doliu sau specialiști din zona îngrijirilor paliative. Nu există o structură clară sau certificări standardizate. Sistemul medical oferă sprijin psihologic pacienților în faze terminale, însă abordarea este mai degrabă clinică, iar componenta de însoțire personală și emoțională specifică acestui rol rămâne limitată. În lipsa unui cadru legal și pe fondul reticenței culturale față de discuțiile despre moarte, această activitate se află într-o fază incipientă, dar cu potențial de dezvoltare în anii următori.
Interes crescut pentru formare
Interesul pentru educația legată de finalul vieții, inclusiv pentru concepte precum „testamentul biologic” sau sprijinul în perioada terminală, este în creștere. Apariția unor asociații și programe de formare arată că domeniul începe să se organizeze, chiar dacă nu există încă un traseu standard pentru cei care vor să devină „doula a morții”.