Miercuri, 24 iunie 2026, este marcată Noaptea de Sânziene, una dintre cele mai vechi și misterioase sărbători din calendarul popular românesc.
Cunoscută și sub numele de Drăgaica în sudul țării, această zi are o dublă semnificație: este asociată atât cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cât și cu tradiții precreștine legate de solstițiul de vară. Potrivit Libertatea, Sânzienele sunt considerate momentul în care cerurile se deschid, iar fetele nemăritate își pot visa ursitul.
Rădăcini precreștine și suprapunerea cu solstițiul de vară
În calendarul ortodox, ziua de pomenire a unui sfânt coincide de regulă cu data morții acestuia. Există însă două excepții: Fecioara Maria și Ioan Botezătorul, cărora li se celebrează atât nașterea, cât și zămislirea. Pentru Ioan Botezătorul, aceste date sunt 24 iunie (nașterea) și 23 septembrie (zămislirea), iar data de 24 iunie are temei biblic, fiind menționată în Evanghelia după Luca, care precizează că nașterea sa a avut loc cu șase luni înainte de cea a lui Iisus Hristos.
Istoricii religiilor au remarcat că alegerea datei de 24 iunie nu este întâmplătoare, ci se suprapune peste sărbători păgâne legate de solstițiul de vară, care avea loc în jurul datei de 22-23 iunie. Această suprapunere a permis creștinismului să integreze și să transforme simbolic reperele temporale deja înrădăcinate în viața comunităților rurale.
Sânzienele în mitologia populară
În tradiția populară, Sânzienele sau Drăgaicele sunt ființe mitice care apar doar noaptea. Spre deosebire de alte personaje din folclor, Sânzienele sunt aducătoare de liniște, echilibru, dragoste și bucurie. Noaptea de 23 spre 24 iunie este considerată propice fertilității și a fost descrisă de Mircea Eliade drept noaptea „dragostei nebune” și a „regăsirii ursiților”.
Conform credinței populare, în această noapte cerurile se deschid pentru câteva clipe, iar Sânzienele dansează pe câmpuri, aducând rod femeilor, spor animalelor și recoltei, dar și puteri tămăduitoare florilor. Deși sunt considerate zâne bune, Sânzienele pot deveni forțe care pedepsesc pe cei ce nu respectă tradiția, lovind cu „lanțul Sânzienelor”, aducând furtuni sau grindină.
Ritualuri pentru visarea ursitului
Floarea de sânziană, galbenă și parfumată, este ingredientul principal al obiceiurilor de protecție și aflare a viitorului. Cel mai cunoscut ritual este cel al visării ursitului: fetele nemăritate culeg sânziene înainte de răsărit, împletesc coronițe și le așază la porți, pe morminte, pe icoane sau le aruncă pe acoperișul casei. Dacă o coroniță rămâne agățată, fata va avea viață lungă; dacă alunecă, e semn rău.
Un alt obicei este să pună sânziene sub pernă, sperând să-și viseze ursitul. În unele zone, coronițele lăsate afară peste noapte trebuie să fie acoperite de rouă dimineața, semn că fata se va mărita în acel an. Un ritual suplimentar implică o oglindă și apă proaspătă de fântână, așezate sub un păr înainte de răsărit; se spune că fata va vedea chipul ursitului reflectat în apă.
Ziua de 24 iunie este considerată sacră, iar munca este interzisă. În anumite regiuni, se aprind focuri pe dealuri sau se ocolesc gospodăriile cu torțe aprinse. Flăcăii aruncă coronițe de sânziene la casele fetelor de măritat. Aceste tradiții sunt păstrate cu sfințenie în satele din Bucovina, Maramureș, Oltenia și Muntenia.
===CORP===