La Tulcea, caloriferele încă funcționează în apartamentele racordate la Energoterm. Însă în spatele acestui aparent confort se ascunde o problemă mult mai mare decât frigul: sistemul centralizat este profund ineficient economic. Funcționează, da, dar doar pentru o treime din populația orașului. În schimb, întreaga comunitate suportă costurile prin subvenții și buget local.

E ca și cum am întreține un autobuz uriaș pentru doar câțiva pasageri, pe cheltuiala tuturor.

Realitatea în cifre: Un sistem care funcționează pentru tot mai puțini

Energoterm deservește aproximativ 3.000 de apartamente din cele peste 9.000 din Tulcea. Pierderile din rețea, infrastructura învechită și costurile de operare continuă să crească. Iar subvențiile acordate de administrația locală se duc către un serviciu utilizat de o minoritate.

Aceasta nu e o problemă izolată. La nivel național, în 1989, România avea 315 sisteme de termoficare. În prezent, doar 49 mai sunt în funcțiune. Rețelele existente însumează peste 4.380 km, dar pierderile anuale de energie sunt uriașe – în medie între 30% și 35%, iar în București ajung la 37%.

Cu alte cuvinte, nu doar că încălzim din ce în ce mai puțini oameni prin aceste rețele, dar și pierdem aproape o treime din energie până ajunge la calorifer.

Tot mai multe orașe renunță la modelul ineficient

Tulcea nu e singură în această situație. În ultimii ani, tot mai multe orașe din România au renunțat la sistemele centralizate, considerându-le neviabile. Galați, Năvodari, Brăila, Zalău, Baia Mare, Satu Mare, Alba Iulia sau Alexandria sunt doar câteva exemple unde s-a ales tranziția către surse individuale de încălzire. Unele administrații au oferit subvenții directe pentru centrale de apartament, altele au apelat la fonduri europene pentru a finanța soluții moderne. Fie că au oprit complet sistemele, fie că le-au restrâns, toate aceste orașe au înțeles că întreținerea unui mastodont energetic pentru câțiva beneficiari este o formă de risipă — și de nedreptate socială.

Galați, Năvodari, Oradea: Modele de urmat, decizii de asumat

Galațiul a decis în 2017 să închidă sistemul centralizat și a oferit cetățenilor sprijin de 3.000 lei pentru instalarea de centrale proprii. Năvodariul a urmat în 2022, cu un program similar pentru persoanele cu venituri mici. În ambele cazuri, cetățenii au fost încurajați să preia controlul asupra propriei încălziri, iar costurile publice au scăzut drastic.

Pe de altă parte, Oradea a ales să investească strategic în modernizarea sistemului, mizând pe integrarea a 50% surse regenerabile până în 2027. Rezultatul? Un sistem eficient, sustenabil și funcțional – dar și costuri mari, asumate cu fonduri europene.

Tulcea, aflată la răscruce, nu are luxul amânării. Poate continua să susțină artificial un model depășit sau poate facilita o tranziție corectă către soluții individuale.

Ce spun specialiștii

„Sistemele centralizate pot avea sens doar dacă sunt modernizate, bine administrate și susținute de un număr mare de utilizatori,” spune Alexandru Sandu, expert în politici energetice. „În lipsa acestor condiții, devin o risipă de bani publici și de energie.”

Alternativele există și sunt mai eficiente

  • Centrale termice pe gaz – costuri anuale mai mici decât sistemul centralizat (aprox. 1.500–2.000 lei), control personal, dar necesită investiții inițiale.
  • Pompe de căldură – ecologice și eficiente, ideale în combinație cu panouri solare. Costă mai mult la început, dar reduc cheltuielile pe termen lung.
  • Centrale electrice – ușor de instalat, dar scumpe la consum. Pot fi o opțiune temporară.
  • Sobe pe peleți/lemne – ieftine, independente, dar mai greu de gestionat.

Programul „Casa Verde” acoperă până la 30.000 lei pentru sistemele eficiente energetic, cu o contribuție proprie de doar 3.000 lei. Primăria Tulcea ar putea, la rândul ei, accesa fonduri pentru a sprijini tranziția, așa cum au făcut alte orașe.

Nu e despre căldură, e despre echitate și eficiență

Într-un oraș unde două treimi din populație și-a găsit deja soluții alternative, păstrarea unui sistem masiv pentru o minoritate devine greu de justificat. Nu mai e o chestiune de funcționare, ci de justiție economică.

Tulcea nu are nevoie de calorifere calde pentru unii și facturi reci pentru toți. Are nevoie de un plan curajos, echitabil și bine comunicat. Schimbarea nu înseamnă frig. Înseamnă să încetăm să risipim căldura – și banii.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *