Fabrica „Confectia” din Tulcea nu a murit brusc. N-a fost o închidere cu lacăt și proteste, ci o stingere lentă, aproape tăcută, așa cum dispar, de ani buni, bucăți întregi din industria orașului. În 2025, după un ultim an în care cifrele s-au prăbușit, acționarii au decis să închidă controlat compania, prin dizolvare voluntară.

De atunci, însă, povestea nu s-a încheiat. S-a mutat într-un alt registru, mai rece și mai greu de digerat: cel al vânzării. Iar aici, lucrurile nu doar că nu s-au rezolvat, ci s-au blocat.

Pentru că, de aproape un an, fabrica nu reușește să-și găsească un cumpărător.

Opt încercări și aceeași liniște

După numirea lichidatorului – firma ALV Insolvență SPRL din București, specializată în astfel de proceduri – lucrurile păreau să intre pe un făgaș clar.
Sarcina era simplă pe hârtie: vânzarea activului și închiderea societății.

În realitate, a început un maraton de licitații.

Prima rundă a pornit în toamna lui 2025, de la 16,8 milioane de lei. A urmat apoi o serie de ședințe repetate, săptămână de săptămână, în același format: licitație publică cu strigare, organizată la sediul lichidatorului din București.

Rezultatul s-a repetat obsesiv: nimeni nu a cumpărat.

Până la începutul lui 2026, se adunaseră deja mai multe încercări eșuate – opt, potrivit datelor din procedură – fără ca vreun investitor să facă pasul decisiv.

A fost momentul în care acționarii au înțeles că piața nu validează prețul. Și au decis reducerea lui.

Astfel, noul prag a fost fixat la 15.136.200 lei.

Pe 23 aprilie 2026, licitația se reia. Apoi pe 30 aprilie. Apoi în mai. Același mecanism, aceeași speranță.

Ce se vinde pe hârtie și ce cumpără, de fapt, investitorii

Anunțul oficial vorbește despre un activ industrial: 3.439 mp de clădiri și 7.064 mp de teren, pe strada Victoriei.

În realitate, investitorii nu mai văd de mult o fabrică acolo.

Halele nu mai înseamnă producție, ci demolare. Nu mai înseamnă valoare, ci cost. Sunt, în cel mai bun caz, o etapă intermediară până la ceea ce contează cu adevărat: terenul.

Și aici apare cheia întregii povești.

În piața imobiliară din Tulcea, terenurile din zonele urbane bune se vând, în funcție de poziție și regim urbanistic, între 150 și 300 de euro pe metru pătrat.

Asta înseamnă că cei peste 7.000 de metri pătrați ai fostei Confectia ar avea o valoare estimativă între 1 și 2,1 milioane de euro.

Prețul cerut pentru întregul activ urcă însă spre 3 milioane de euro.

Diferența nu este mică. Și nici ușor de ignorat.

Pentru că, dincolo de prețul de achiziție, investitorul mai are de plătit demolarea, curățarea terenului, avizele, eventual un nou PUZ, infrastructura și construcția propriu-zisă. În final, investiția totală poate depăși fără probleme 5–6 milioane de euro.

Iar atunci calculele se schimbă radical.

Între potențial și așteptare

Locul nu este lipsit de atractivitate. Dimpotrivă. Este una dintre puținele suprafețe compacte rămase în interiorul orașului, suficient de mare pentru un proiect serios.

Cel mai probabil, aici ar putea apărea un ansamblu de locuințe, cu spații comerciale la parter. Sau un proiect mixt, cu retail și servicii. Industria nu mai intră în discuție.

Și totuși, nimeni nu se grăbește.

Pentru că, în acest moment, terenul Confectia se află într-o zonă gri: suficient de valoros ca să atragă interes, dar suficient de scump și complicat încât să descurajeze o decizie rapidă.

O vânzare care nu se face la strigare

Oficial, procedura este simplă: licitații succesive până la adjudecare.

Neoficial, piața funcționează altfel.

Astfel de active nu se vând, de regulă, în sala de licitație, cu mâna ridicată. Se vând după negocieri, după ajustări, după ce prețul și așteptările se întâlnesc undeva la mijloc.

Până atunci, Confectia rămâne exact în punctul în care a fost lăsată: un loc gol, dar încă nevândut.

Nu mai e fabrică. Nu e nici proiect. Este doar o promisiune care nu convinge încă pe nimeni.

Iar pentru Tulcea, poate asta e partea cea mai apăsătoare: nu doar că a pierdut o bucată de industrie, ci că, de aproape un an, nu reușește să-i găsească un viitor.

Lucrează în presă din 1991. Este cofondator al primului radio independent din România, Radio Galați (1991). Din 1995 activează în presa scrisă, ocupând funcții de redactor, redactor-șef și...

Leave a comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.