Delta care urlă în tăcere
Un document strategic care promitea să salveze cel mai prețios ecosistem al României zace neadoptat, după 10 ani de elaborare și aproape 10 milioane de euro cheltuiți. Delta Dunării, rezervație UNESCO, își pierde apele, peștii și oamenii, în timp ce Ministerul Mediului tace. Fostul ministru Mircea Fechet vorbește despre sabotaj, corupție și o crimă lentă comisă cu semnătură întârziată
Pe 19 noiembrie 2025, fostul ministru al Mediului, Mircea Fechet, urca la tribuna Parlamentului cu o declarație scurtă și devastatoare: „Delta Dunării strigă, iar Ministerul Mediului tace. Și nu e prima dată.” În cuvintele lui, nu era doar un reproș politic. Era o confesiune amară din partea unui om care a plecat din minister lăsând în urmă un plan complet, agreat cu localnicii și validat științific, dar care nu a fost nici până azi aprobat oficial. De ce? Pentru că adoptarea lui n-ar fi convenit celor care câștigă din incertitudine.
Planul de management al Rezervației Biosferei Delta Dunării, un document-mamut de peste 12.000 de pagini, a fost conceput să devină instrumentul principal de guvernare a acestui teritoriu fragil, dar esențial. În loc de asta, a devenit simbolul unei patologii administrative: șovăială, amânare, dezinteres. Sau, mai grav, interes mascat în inactivitate.
Un plan pentru ordine într-un haos naturalizat
Puțini știu cu exactitate la ce folosește, de fapt, un plan de management într-o rezervație precum Delta Dunării. Mai ales când vorbim de un spațiu unde birocrația pare mai densă decât stuful. Pe scurt, planul este echivalentul unei constituții ecologice: el stabilește cine ce are voie să facă, când, unde și cum. El nu este doar o hartă a conservării, ci și una a conviețuirii.
Documentul organizează toate activitățile economice, de la pescuit și agricultură, până la turism și vânătoare. Stabilește zonele protejate strict, cele de reconstrucție ecologică, cele unde pot fi dezvoltate afaceri sustenabile. El propune reguli pentru protejarea speciilor rare, dar și măsuri de sprijin pentru comunități: cote de pescuit, turism ecologic, agricultură fără pesticide, alternative la braconaj. Toate aceste decizii nu se mai iau la întâmplare, la presiuni sau din pixul unui director temporar. Ele devin lege.
Mai mult, planul unifică toate reglementările existente – care azi se suprapun, se contrazic și se anulează reciproc – într-un singur sistem coerent. Este, practic, singurul instrument care ar putea oferi Deltei o direcție clară în următorii zece ani. Fără el, Delta este un teritoriu fără lege.
O epopee de zece ani și 10 milioane de euro
Totul a început în 2015, când Guvernul aproba primul plan de management pentru RBDD. Acesta urma să fie valabil până în 2020. În paralel, se demara elaborarea unui nou plan, cu fonduri europene generoase. În 2017 începea proiectul tehnic, iar între 2018 și 2022 au fost realizate zeci de studii de teren, consultări, întâlniri în comunități greu accesibile. Patru instituții științifice românești de elită – INCDDD Tulcea, GeoEcoMar, Grigore Antipa și Universitatea din Galați – au fost implicate.
În 2023, planul era gata. Fusese validat de Consiliul Științific al rezervației, dezbătut public în peste 10 localități și însoțit de un regulament nou al rezervației. Ministerul Mediului îl publica pe site, îl prezenta drept „piatra de temelie a unui nou început”, iar Mircea Fechet promitea adoptarea rapidă. Apoi, totul s-a blocat.
Cine nu vrea, de fapt, acest plan?
Când noua conducere a Ministerului Mediului a preluat mandatul în vara lui 2025, planul era la un pas de adoptare. Dar noua ministră a declarat public că documentul conținea „necorelări grave” și „probleme majore”. A promis că va fi îmbunătățit și adoptat în două luni. Au trecut cinci.
În spatele revizuirilor tehnice, fostul ministru Fechet vede altceva: interese. Firme de consultanță care vor să „reia totul de la zero”, pentru a încasa noi contracte. Conducerea Administrației RBDD, acuzată de propriii angajați că a scos planul de pe ordinea de zi. Interese economice locale – de la patroni de cherhanale la mari agricultori – care ar fi afectate de noile reguli.
Planul ar fi pus frână agriculturii intensive pe grinduri, ar fi limitat braconajul piscicol, ar fi redus poluarea cu pesticide, ar fi reglementat viteza ambarcațiunilor. Pe scurt, ar fi impus reguli. Iar unde intră reguli, iese profit. Așa că mai bine să nu fie adoptat.
Consecințele unei tăceri care sapă adânc
Fără plan, Delta Dunării este lăsată la voia întâmplării. Ecosistemele degradate nu sunt restaurate. Barjele de cereale traversează canalele fără restricții. Pescarii se întorc tot mai des cu plasele goale. Turismul haotic distruge malurile. Comunitățile se depopulează. Proiectele cu fonduri europene rămân blocate. România riscă să returneze cei aproape 10 milioane de euro deja cheltuiți pentru planul neaprobat.
Mai mult, neadoptarea documentului compromite angajamentele României față de Comisia Europeană și UNESCO. Delta Dunării, rezervație de biosferă, ar putea fi considerată „nesatisfăcător administrată”. Iar imaginea României se deteriorează și mai mult.
Un verdict care vine din tăcere
Delta Dunării nu mai are nevoie de studii. Are nevoie de decizie. Are nevoie de un plan care să oprească prăbușirea. Când un fost ministru afirmă că „amânarea e o formă de sabotaj”, nu mai putem vorbi despre ignoranță birocratică. Ci despre alegere.
Tăcerea Ministerului Mediului nu e neutră. Este acțiune prin inacțiune. Este o semnătură lipsă care condamnă un ecosistem la dispariție. Nu pentru că nu știm ce e de făcut. Ci pentru că nu vrem să o facem
