Schimbările climatice modifică structura agriculturii din România după mai multe sezoane marcate de secetă, în special în anii 2020, 2022, 2023 și 2024.
Potrivit startupcafe.ro, tot mai mulți fermieri reduc suprafețele cultivate cu porumb și floarea-soarelui și extind culturile de toamnă, precum grâul, orzul și rapița. Acestă tendință este determinată de primăverile tot mai secetoase și de distribuția neregulată a precipitațiilor, cu efecte vizibile în întregul ecosistem agroalimentar, de la furnizorii de inputuri și companiile de tehnologie, până la piața asigurărilor și infrastructura de irigații.
Temperaturile au crescut deja cu aproximativ 1,3-2,6 grade Celsius, iar seceta a devenit o problemă frecventă în sudul și estul țării și în Dobrogea. În aceste regiuni, precipitațiile din primăvară și vară sunt mai reduse și mai imprevizibile, afectând perioada critică pentru culturile de primăvară.
Primăvara din 2026 a confirmat această tendință: în luna mai și la începutul lunii iunie au existat episoade cu precipitații peste normal în unele zone, însă distribuția ploilor a rămas neuniformă, iar prognozele ANM indică temperaturi peste mediile climatologice și deficite de precipitații pentru numeroase regiuni în perioada verii.
De ce fermierii aleg culturile de toamnă
Pentru fermieri, apa acumulată în sol în timpul iernii a devenit esențială. Culturile semănate toamna reușesc să profite de aceste rezerve și să își finalizeze dezvoltarea înainte de instalarea valurilor severe de căldură. Transformarea este deja vizibilă în Câmpia Română, Moldova și Dobrogea, unde lipsa irigațiilor face ca producțiile să depindă aproape exclusiv de precipitații.
În multe ferme, porumbul a devenit o cultură prea riscantă, iar suprafețele sunt redirecționate către grâu, orz și rapiță. Chiar și în vestul țării, unde precipitațiile sunt mai abundente și există acces mai bun la irigații, fermierii adoptă hibrizi mai rezistenți la secetă și extind culturile de toamnă.
„În ultimii ani, agricultura din România traversează o transformare vizibilă, determinată în principal de schimbările climatice. Tot mai mulți fermieri aleg să reducă suprafețele cultivate primăvara și să mizeze pe culturile de toamnă, considerate mai sigure în contextul secetei tot mai frecvente din timpul verii”, a declarat Georgică Negrea, trader de cereale și cofondator Bursa de Cereale.
Potrivit acestuia, „culturile de toamnă – grâul, orzul sau rapița – beneficiază de umiditatea acumulată peste iarnă și își finalizează ciclul de vegetație înainte de instalarea valurilor severe de căldură”.
Vlad Popescu, președintele Consiliului de Administrație al Norofert, a precizat că anii agricoli 2023 și 2024 au accelerat această schimbare: „Avem foarte multe culturi de grâu și de rapiță și de orz, culturi de toamnă, în detrimentul celor de primăvară, floare sau porumb, că sunt cele mai răspândite. Pentru că avem parte de precipitații mai multe în toamnă, iarnă și există o șansă mai bună să avem niște culturi care să ne aducă profit”.
Repoziționarea riscului în agricultura modernă
Schimbarea nu este rezultatul unei politici publice, ci o adaptare economică la noile condiții climatice. Pentru multe exploatații agricole, obiectivul nu mai este obținerea celei mai mari producții într-un an favorabil, ci limitarea pierderilor în anii afectați de secetă. Fermierii încearcă să obțină un raport mai bun între profit și risc.
„Nu asistăm doar la o schimbare agronomică, ci la o repoziționare a riscului în întreg lanțul agroalimentar. Fermierii încearcă să evite riscurile majore din timpul verii, mutându-le către perioade mai puțin volatile, iar traderii sunt nevoiți să își recalibreze permanent modelele de analiză și strategiile comerciale”, a mai spus Georgică Negrea.
Reconfigurarea structurii culturilor produce efecte în lanț asupra întregii piețe agricole. Cererea pentru semințe adaptate secetei, servicii de consultanță, monitorizare satelitară, aplicații bazate pe inteligență artificială și soluții de analiză a umidității solului este în creștere. În paralel, terenurile care beneficiază de acces la apă și la sisteme de irigații ar putea deveni tot mai valoroase, pe măsură ce diferențele dintre fermele irigate și cele dependente exclusiv de precipitații se accentuează.
Producția de cereale în creștere, dar cu dezechilibre
România și-a dublat producția de grâu în ultimii 15 ani, ajungând la aproximativ 12,7 milioane de tone, și și-a triplat producția de rapiță, devenind unul dintre principalii exportatori de cereale ai Uniunii Europene. În schimb, porumbul a devenit mai vulnerabil atât din punct de vedere climatic, cât și economic.
În timp ce fermierii își adaptează structura culturilor la noile condiții climatice, România continuă să exporte în principal cereale și alte materii prime agricole și să importe produse alimentare cu valoare adăugată mai mare. Potrivit datelor INS, deficitul comercial la categoria „alimente și animale vii” a ajuns la 4,8 miliarde de euro în 2024, ceea ce arată că schimbările din agricultură depășesc zona strict agronomică și influențează întregul lanț agroalimentar.